Populaţia judeţului la 1 ianuarie 2004 era de 373 mii locuitori, care reprezintă 1,7% din popula-ţia ţării. În ultimii 15 ani populaţia a scăzut cu 10,5%, densitatea acesteia diminuându-se de la 94 la 84 locuitori pe km².

Structura pe sexe a populaţiei relevă o uşoa-ră predominare numerică a populaţiei feminine (la mia de persoane de sex masculin revenind 1055  persoane de sex feminin).

Populaţia urbană deţine o pondere de 44,6%, peste 70% din aceasta fiind concentrată în munici-piul Satu Mare.

Structura pe naţionalităţi, conform recensă-mântului din 2002 se prezintă astfel: 58,8% români, 35,2% maghiari, 1,0% germani, 3,7% rromi şi 0,3% alte naţionalităţi.

Din punct de vedere al structurii confesi-onale, datele aceluiaşi recensământ arată că 50,6% din populaţia judeţului este de religie ortodoxă, 18,0% romano‑catolică, 17,9% reformată, 8,0% greco‑catolică, iar 4,7% de alte religii.

În ultimii ani, evoluţia structurii pe vârste relevă apariţia unui proces lent de îmbătrânire de-mografică, vârsta medie a populaţiei fiind de 34 de ani la bărbaţi şi 37,5 ani la femei.

Evoluţia fenomenelor demografice caracterizate prin scăderea continuă a natalităţii şi creş-terea mortalităţii generale au condus la înregistrarea unei speranţe de viaţă la naştere de 67,4 ani.

Durata medie a vieţii populaţiei feminine este cu circa 9 ani superioară populaţiei masculine.

Raportul de dependenţă de vârstă este de 56%, adică o sută de persoane în vârstă de muncă susţin 56 de persoane sub sau peste vârsta de muncă.

Toate fenomenele menţionate au o manifestare mai pregnantă în mediul rural decât în cel urban.

Organizarea administrativ‑teritorială a judeţului Satu Mare cuprinde municipiile Satu Mare – reşedinţă de judeţ – şi Carei, oraşele Negreşti‑Oaş, Tăşnad şi Ardud, precum şi 58 de comune constituite din 226 sate.

Municipiul Satu Mare – oraş milenar

Deşi ridicat la rangul de oraş abia în anul 1230, cetatea de pământ cu numele Castrum Zot-mar a fost menţionată ca fiind unul din domeniile stăpânite de voievodul Menumorut încă din secolul X. Cetatea şi oraşul Satu Mare, situate la încrucişa-rea unor vechi drumuri de negoţ au avut de-a lun-gul evului mediu un important rol economic, poli-tic şi militar. În secolul XVIII, după repetate distru-geri şi refaceri, Cetatea Sătmarului dispare, dar din acest secol începe urbanizarea tot mai accentuată a oraşului. Se regularizează albia Someşului, se asa-nează mlaştini, se fac îndiguiri, se dezvoltă econo-mia.

Astăzi, municipiul Satu Mare, cu o populaţie de peste 117 mii de locuitori, constituie polul eco-nomic, social şi cultural al judeţului a cărui reşe-dinţă este.

Municipiul Carei – reşedinţă de judeţ în secolul XIX

Cea dintâi menţiune documentară a localităţii datează din anul 1320 – Villa Karul. În inima actua-lului oraş a fost ridicată o cetate în anul 1592 care cu timpul îşi va pierde din importanţă, iar în urma transformărilor succesive suferite în secolele XVIII şi XIX se preschimbă în castelul actual de stil ba-roc al familiei Károly.

Ca oraş începe să se dezvolte în prima jumă-tate a secolului XVIII, prin colonizarea şvabilor. În secolul XIX, oraşul devine centru de judeţ, căpă-tând o importanţă economică şi culturală din ce în ce mai mare. Careiul a fost localitatea unde s-au dat ultimele lupte de pe teritoriul României în cel de-al doilea război mondial.

În anul 1995 oraşul Carei a fost ridicat la rangul de municipiu, iar în prezent, cu o populaţie de 23549 locuitori, este a doua aşezare urbană ca importanţă a judeţului Satu Mare.

Oraşul Negreşti-Oaş – reşedinţa urmaşilor dacilor liberi

Prima atestare documentară (anul 1270) men-ţionează Negreşti-ul ca punct de legătură pe “dru-mul sării” de la ocnele de sare din Maramureş spre Panonia.

În documentele istorice maghiare, Negreşti-ul apare cea mai mare aşezare românească din Oaş. 

Denumirea de Negreşti, se pare că a fost dată localităţii, după culoarea gubelor locuitorilor sau după culoarea închisă a umbrei pădurilor nesfâr-şite de stejar din împrejurimi.

Localitatea care în prezent numără 15268  persoane, a primit statutul de oraş în anul 1964.

Oraşul Tăşnad – aşezare cu trecut încercat

Prima atestare documentară (anul 1248) aminteşte de localitatea Tăşnad ca fiind o moşie epis-copală a cărei populaţie se ocupa cu lucratul pământului şi creşterea vitelor.

Poziţia geografică deosebit de favorabilă, la intersecţia unor drumuri mult circulate, ajută la dezvoltarea aşezării care ajunge “târg”, dar expune localitatea la dese incursiuni de pradă ale turci-lor şi tătarilor, care masacrează populaţia. Ocupaţia turcească din secolul XVII şi holera (1709 şi 1739) duc la scăderea populaţiei, făcând posibilă colonizarea şvabilor în anul 1857 pentru a lucra pământul şi pentru a consolida catolicismul.

Localitatea a primit statutul de oraş în anul 1968 şi numără în prezent 9730 locuitori.